Cata lipsa de logica in povestea asta, cata nedreptate si cat adevar indesat cu polonicul in sufletul meu deabia iesit din carcera. Adevarul doare ca de fiecare data cand este spus sincer, dar asta are si parti frumoase. Adevarul lui doare frumos... nici aici nu'i logica, asa'i?
Cred ca nu am iubit niciodata mai mult orasul asta. El e de vina ca ne'am intalnit, el si caile lui incurcate. Cum sa ii multumesti unui oras ca te gazduieste cand defapt tu ti'l alegi? Uite ca eu pot si nu, nu sunt magician.
Acum nu stiu exact ce simt, ma trec multe ganduri, cat despre clipa traita.. mi'e ca a noastra se duce usor, usor si asta ma intristeaza de fiecare data cand te vad.
Nu'mi place nimic mai mult decat sa simt parfumul tau pe pielea mea bronzata si urma atingerilor tale pe gatul meu...
P.S. Ia ghici a cui inima bate cu 3,5 batai mai mult de fiecare data cand te vede?
1 comentarii:
scrii foarte frumos , am citit cu multa emitie postarea, ai un blog extrem de interesant
Trimiteți un comentariu