Furtuna de sentimente *

Apa ii intinse machiajul fetei, iar vantul ii cufulise pe amandoi. Se refugiasera pe cearceaful lor mototolit de pe nisipul fierbinte. Stateau acolo imbratisati, de parca plaja, lumea, vara, vantul, soarele, apa, cerul, toate acestea erau ale lor, le erau chiriasi, chiriasi ce ii plateau in zile fericite si pline de iubire, nu in bani sau alte lucruri materiale. Aproape adormiti, nici nu si'au dat seama ca seara se instalase, iar mandrul soare fusese detronat de misterioasa luna. Li se facuse frig, baiatul scoase din rucsac un alt cearceaf si o inveli pe fata. Aceasta simti si se trezi de indata. Ramasera asa, imbratisati si numarand stelele pana dimineata, iar dimineata in rasarit se sarutau. Parul fetei era unul cu nisipul, iar cel al baiatului unul cu marea. Se plimbau asa, tinandu'se de mana, pe malul marii, mai indragostiti ca niciodata...