Copilasi *

Sa poti sa redevi copil atunci cand trebuie e ceva minunat. Asa ni s'a intamplat si noua azi. Am fost copii, inima de copil in trup de adolescent. In ciuda durerii mele insuportabile de burta si a nervilor lui a fost o zi superba. Eu incruntata pentru ca, caludura imi era un dusman invincibil se pare, el incruntat din diverse motive stiute de noi, ne vedem la cativa metrii distanta iar zambetul nu a refuzat sa apara. Ne'am descretit fruntile si cu un zambet larg ne'am imbratisat. Dupa care am facut cunostinta cu Gixanu, in ciuda numelui de baiat Gixanu era o catelusa slaba, care cauta afectiune. Iubitul meu, mare iubitor de animale, a bagat'o in seama si i'a pus acest nume. Catelusei atat i'a trebuit pentru a ne urma in plimbarea noastra. Probabil era in calduri, pentru ca o latrau toti cainii, dubios. Desi eu incercam sa o fac sa nu ne mai urmeze, el o chema dupa noi, lucru care ma cam enervase, dar l'am iertat repede. Ajunsi intr'un anume loc, Gixanu incepuse sa'l enerveze si pe iubitul meu, asa ca ne'am strecurat alergand printre niste blocuri, incercand sa ii pierdem urma. Prima incercare a esuat categoric, dar a doua a fost cu succes. Ciupiturile mele l'au determinat pe el sa ma ia intr'o parte in brate, asa cum stiti ca merg acei domni mai negrii cu sacul cu *de toate* in spinare. Durerea mea de burta era chiar nesimtita, ma apasa din ce in ce mai tare. Am gasit cateva trepte unde ne'am asezat si ne'am desfasurat. A trecut timpul foarte repede, precum in povestea cenuseresei, aveau sa bata clopotele iar ea sa se transforme din printesa in cenusereasa, iar el sa plece. Dar pana a se transforma ea in cenusereasa, iar el sa plece mai aveau de strabatut drumul de intors. Un drum in care acea transformare de care vorbeam la inceput a avut loc. Mergand noi doi tinandu'ne de mana vedem in fata noastra o femeie cu un baietel de mana. Femeia normala, baietelul ciudat. Se apuca de fundulet si tipa. Dubioooos. Ne'am uitat la el, ne'am amuzat copios, iar dupa, ce se gandeste iubitul meu, hai sa facem si noi asa, adica: el ma ciupeste pe mine de fundulet iar eu tiiip, exact ca baietelul. M'am opus, am incercat sa fac fata ciupiturilor lui, desi ma durea nu tipam. El nu se lasa pana nu ma aude pe mine ca tip. Radeam cu gura pana la urechi, atat eu, cat si el. Lumea se uita ciudat la noi, inchinandu'se probabil in sinea lor. Cert e ca al meu iubit e atat de incapatanat incat nu m'a lasat in pace pana ce nu am tipat. Eu la fel de incapatanata, nu m'am lasat pana ce nu am ajuns pe jos, in mijlocul strazii, tipand in sfarsit pentru a'i da lui satisfactie. De gadilat nu s'a lasat nici dupa asta, iar eu "muream" de ras. A urmat un moment dulce in care mi'a dat o bombonica Ssssilvana (stim noi care e faza cu "sss"-ul) cu capsuni si frisca care iti face limba roz. Dupa care ceasornicul batea ora 12, printesa se transforma in cenusereasa, iar printul pleca.
Gandul ca pleci 7 zile ma omoara, dorul ma apasa, maine la gara va fi un moment oarecum dureros, pentru ca nu am mai stat atat de mult fara sa'l vad niciodata. Deja mi'e dor de tine. Te iubesc. Atat, te iubesc copilasule.