Ploaia *

De cateva ore orasul plange. Ploaia rece pare a nu se mai termina. Vantul scutura picaturile de apa de pe frunzele copacilor. Cerul e incruntat, e gri si plange. Soarele nu mai are deloc putere in fata ploii. Este un razboi castigat inca o data de ploaie.
Eu stau in casa si privesc. Ma uit pe fereastra si imi vine sa plang. E atat de romantica ploaia, sa fiu eu cu el si atat. Aaa si ploaia. Picaturile ei minuscule sa cada peste noi, sa ne ia in brate si sa ne sarute corpul din cap pana in varful degetelor de la picioare. Racoarea lor sa ia din fierbinteala corpurilor noastre. Sa il sarut, sa il imbratisez, sa il musc, sa il gadil, sa il miros si sa il sarut din nou. Sa fiu geloasa pe micile picaturi ale ploii care il saruta pe el la fel de mult sau mai mult decat mine. Da, sa fiu geloasa pe ea, sa il iau de mana si sa alergam prin ploaie. Sa il iau de mana si sa dansam. Sa il iau de mana si sa il duc intr'o mansarda cu mobila veche. Afara sa ploua infernal, iar noi sa ne iubim in mansarda.
Dar eu stau in camera mea, el in a lui si tot ce ne uneste in aceasta clipa este ploaia ce se scurge usor pe geam si dragostea noastra imensa.