Nimicuri

VREAU SA SCRIU dar nu pot. Nici inspiratie nu mai am. Am obosit..Am obosit prea rau...Cad. Fi tu acolo sa ma iei de mana si sa ma ridici. Tot vreau sa scriu, am dorinta asta care ma zapaceste de cateva zile si NU POT sa scriu. De ce nici sa scriu nu mai sunt in stare? Singurul meu refugiu se sfarma? NU, NU TREBUIE SA FIE ASA. NU..NU vreau. Iar aberez, nici macar ceva coerent nu pot scrie. E absurd. Am obosit, MONSTRUL DIN MINE SE PRABUSESTE LA PAMANT si striga dupa ajutor. Cu ochii intredeschisi, cu buzele uscate, cu fruntea incretita si cu mintea obosita imi adun toate fortele si strig cat pot de tare: MIE DOOOOOOR DE TINE. Ai intrat in viata mea cand nici nu ma asteptam, m'ai surprins, mi'ai zambit, m'ai vrajit. Apoi a fost ea, mama ta care a dat verdictul pe atunci fals dar in asteptare. Doamne cata dreptate avea. Acum ma tii in brate, ma saruti, ma mangai, ma ciupesti, ma zgarii, tipi la mine SI TOATE ASTEA MA FAC SA VIBREZ IN BRATELE TALE.
Cu fata scufundata de dor in palma stanga privesc aiurea pe fereastra. Pana si ea zambeste, iar eu nu pot. Ma simt slabita, foarte slabita.

MI'E DOR!!!!!

P.s. Post aiurea, scris in cateva minute fara inspiratie, dar minute in care setea mea de scris a vrut sa se afirme. Post Sec!