De ce uram barbatii?

Uitandu'ma pe diverse site'uri/blog'uri am gasit ceva ce m'a impresionat si e cat se poate de adevarat..

De ce uram barbatii?

Pentru ca barbatii promit putin, insa uita mult. Pentru ca la inceputul unei relatii stiu sa minta cel mai frumos, iar la sfarsitul ei ajung sa spuna adevarul intr-un mod grotesc si absurd. Pentru ca te fac sa crezi ca dincolo de infinit exista viata ta si a lui, iar atunci cand te desparti de ei iti dai seama ca dincolo de viata voastra nu mai exista niciun fel de infinit al tau.
Pentru ca nicio alta persoana in afara uneia din sexul opus nu ar putea sa-ti ia sufletul, sa-l iubeasca, sa creada in el, sa se joace cu el, sa-l topeasca pana cand devine parte integranta din al lui, iar apoi, cand sufletul lui da peste un suflet mai stralucitor si mai vibrant decat al tau, sa creada ca el este sufletul sau pereche. Si sa il cioparteasca sau sa-l mutileze pe al tau..
Pentru ca noi suntem mai puternice decat ne credem si ei mai slabi decat vor sa recunoasca. Pentru ca insala atunci cand iubesc si parasesc atunci cand nu o mai fac. Pentru ca atunci cand iubesc, isi impun sa o faca. Sau sa nu o faca...
Pentru ca iubesc la inceput din mila, din admiratie, din duiosie, iar apoi pentru ca vor sa te faca fericita. Pentru ca nu iubesc niciodata pur si simplu sau pur, dar fara simplu... Pentru ca te fac sa crezi in povesti dureros de minunate si ireal de neadevarate si in loc de happy end primesti finalul unui film horror.
Pentru ca atunci cand ti-e sete de iubire, iti creeaza impresia ca o bei in vis. Pentru ca stiu cand flamanzesti dupa o portie zdravana de iubire si iti lasa matele sa ghiortaie de foame. Pentru ca ei cred ca esti mahmura cand in viata ta nu ai fost atat de lucida. Pentru ca mint si devin penibili afirmand ca ei nu sufera.

PENTRU CA IUBESC CE URAM NOI: BAUTURA, FOTBALUL SI FEMEILE.

Grija de voi, scumpilor.