Betisoare vanilate

Lumina slaba a lampii imi lumineaza chipul. Doar ea mai reuseste sa'l faca sa straluceasca. Stau cu privirea pierduta, cu mana stanga imi tin obrazul, iar cu cea dreapta imi sterg ploaia fierbinte de pe obraz. Picaturi amare, altele sarate, mici si multe imi saruta buzele uscate si exfoliate. Cartea pe care urma sa o termin s'a inchis. Am pierdut numarul paginii, semnul de carte e undeva pe jos, a parasit'o exact cum ai facut tu odinioara cu mine. Ceaiul se termina si el, iar mirosul de portocala se pierde. Il acopera mirosul vanilat al betisoarelor parfumate. Vanilia imi inunda mintea si sufletul pana la ultima farama. Gandesc si simt vanilie, miros si mananc vanilie. Beau si ultimul sfert din ceaiul aproape rece, dar el mi se sparge de nodul ce'l port in gat de cand tu ai plecat. Stii cum se sparg valurile in stabilopozi ? asa a facut si ceaiul de nodul meu din gat. Ma sufoca si nu ma lasa sa respir. Ultimele tale cuvinte imi raspuna si acum in minte, ultimele cuvinte inainte sa'mi inchizi usa si sa pleci. Cuvinte care acum au amarat gustul catifelat al vaniliei din sufletul meu. Dar nu ma las doborata si mai pun niste betisoare la macerat. Sufletul mi'e acum aerisit, mintea la fel, iar nodul din gat parca s'a sfarmat. Acum traiesc iar prin vanilie. Imi sterg urmele de lacrimi reiau cartea de la ultimul capitol, sfarsindu'l pe acela cu tine din viata mea si imi mai fac o cana de ceai de portocale. Acum totul e perfect. Cartea se termina cu happy-end la fel ca si capitolul meu. Il incep pe urmatorul cu muuuulta vanilie si ici colo cate o portocala.

Fluturii mei au din nou stomac in acre sa zboare.