N'avem sau nu mai avem...

Intr'un final toti ma dezamagesc. Am ajuns la concluzia aia absurda ca nu exista prietenie adevarata si ca cel mai bun prieten iti este propria persoana. Am avut incredere, am impartasit secrete stiute doar de mine si toate astea s'au naruit intr'o clipa. Acum stau si privesc pierduta pe fereastra si'mi vin in minte toate momentele vorbite si "petrecute" cu tine si... ma simt dezamagita, cea mai dezamagita. Si toate astea din cauza cui? a mea? a ta? nici decum.. din cauza ei, fata ce o iubeai si te'a ranit, fata cu care te'am ajutat, te'am sfatuit si din cauza careia am plans pentru tine. Dar toate astea se uita atunci cand esti fericit, ca si cum nu s'ar fi intamplat.

Sincer iti spun, imi pare rau, am gresit si eu poate, dar cea mai mare parte e a ta.. sau a ei. Imi pare rau ca am pus toata increderea mea la licitatie si am vandut'o atat de ieftin, ca acum sa fiu atat de dezamagita. Dar imi voi sterge si lacrimile acestea, cum le'am sters si pe celelalte si voi ridica capul si voi merge mai departe.

O prietenie se gaseste dupa timp indelugat de cautare si se pierde intr'o simpla clipa.