sâmbătă, 24 aprilie 2010

Ticait surd

Daca as putea da timpul inapoi... Daca as putea seta ora, ziua, luna.. Sa fie iar toamna, sa fie iar inceput de saptamana si pranz.. Sa fie gara, liceu, drum si colega. Sa fie autobuz intarziat si timp aproape nesincronizat, sa fim... da, sa fim noi. Sa'mi incalzesti mana in buzunarul tau drept, sa ma tragi usor spre tine doar ca sa'mi spui ca miros bine.. sa ma faci sa uit de tot, de ai mei, de prieteni, de lume.. sa ma simt protejata cand mergem pe strada, sa'ti simt mirosul si sa'ti sorb zambetul secunda de secunda, zambet cum rar am mai vazut.. Sa fim iar.. sa fim iar noi... sa fim iar noi cei de atunci... sa fim iar noi cei de atunci din ziua aceea... sa fim iar noi cei de atunci din ziua aceea de TOAMNA.


Aburii ceaiului imi patrund pana in creier, aburindu'mi'l, insa acestia nu pot distruge lanturile din jurul temnitei din sufletul meu ce'ti poarta numele. O sa'mi fac perfuzii din ceai, poate poate portocalele vor reusi sa te desprinda de acolo, sa pot sa ma dezlipesc de tine. 

Bateriile ceasului ce'mi defineste sufletul s'au stricat, iar el a ramas blocat pe acea zi de toamna, ticaie incet, ticaie surd.

0 comentarii:

 
Black Rounded Template by Totul despre Blogger