Martin Page - Despre ploaie
Ploaia tocmai ce s'a oprit, probabil ca ceaiul meu e gata. Am uitat sa'i pun ceasul sa ma anunte cand e gata. Deja mirosul de trandafir a ajuns pana in camera, semn ca e gata. Ma duc sa'l iau. Gata, arshh frige. Il pun deoparte si continui sa scriu.
Ploaia asta mi'a adus aminte de tine, domniţule. Mai tii minte cat a plouat in seara aia? si ce fericiti eram.. Stateam si ma uitam pe fereastra cum se scurg stropii de ploaie pe geam, cum bate ploaia cu pumnisorii ei mici in usa si cum aceasta saruta pamantul cu atata pasiune, asa se scurge timpul pe langa mine cand tu nu esti aici, cam asa bat eu la usa inimii tale cand tu imi spui "e ocupat, revino mai tarziu" si cam cu atata pasiune as vrea sa te sarut eu cand ne vom revedea, daca ne vom revedea.
Stiu, domniţule, stiu, nu ma crezi cand iti zic toate astea si sunt sigura ca nici macar nu te simti, dar tare bine mi'ar parea daca macar ai trece p'aici si macar un singur gand sa'ti treaca prin minte si acela sa fie despre mine.. Eu inca sper ca orasu asta mare o sa ne rezerve el o surpriza si o sa ne intalnim intamplator, intr'un loc minunat unde o sa depanam amintiri...
Pana una alta, pana am palavragit eu p'aici, ceaiul s'a racit si e tocmai bun de baut.
P.S. Iesim si noi la un ceai rece?

0 comentarii:
Trimiteți un comentariu