Cirese

Draga Dragule,

Din cauza ta am ajuns sa nu ma mai inteleg nici macar eu pe mine. Acum zic ca mi'e dor, iar peste 10 minute te trimit de unde ai venit zicand ca nu am nevoie de tine. Cine sa ma mai inteleaga?

Mi'am zapacit prietenele, le'am lasat fara cuvinte. Acum imi zic sa vorbesc cu tine, peste 10 minute imi zic "lasa'l fata, e prost, nu te merita". Eu chiar nu stiu ce'i cu mine si asta doar din cauza ta.

Sincer, cred ca mie nu imi e dor de tine si nici macar nevoie sa te vad nu am. Cred ca am un moment scurt de obsesie si de proprietate asupra ta, iar cand plang cred ca e nevoia aia de afirmare, nu neaparat ca's lacrimi amare si de sange pentru tine. Din viata mea tu de mult nu mai faci parte si tocmai asta ma face sa cred ca momentele alea scurte de 5-10 minute sunt unele in care sunt confuza si atat. As vrea sa iesim la un ceai intr'o zi si sa te privesc in ochi si sa vad atunci daca am acum dreptate sau nu.

Si ar mai fi o varianta.. Poate ca acum am strans atata furie incat ma ascund dupa ea pentru a nu recunoaste ca defapt imi lipsesti.. Nu stiu, mi'e atat de greu sa'mi dau seama asa. Imi doresc enorm sa clarific situatia asta imbecila creata de mine.

Tu cum mai esti? Am vazut ca in ultimele zile esti cam suparat, iar ai probleme in dragoste? Imi pare rau pentru tine, dragule, dar asta este viata. Esti mare, nu mai suferi atat. O melodie zicea "Ia viata'n p**a n'o mai lua direct in piept!". Ce zici n'are dreptate? 

Imbratisari,

cireasa ce ti'a stat atata timp la ureche.