La fel

Draga Domniţule,

Iti scriu iar o scrisoare, desi nu sunt foarte sigura ca pe precedentele le'ai primit sau chiar citit, dar asta chiar nu conteaza.
M'am hotarat sa'mi deschid sufletul si sa'ti zic ca sunt foarte suparata pe tine.
Cum de ce?
Pentru ca esti un mincinos, nu te tii niciodata de promisiuni. Mi'ai promis ca o sa vii la mine, ca o sa vin la tine, ca o sa ne bem cafeaua impreuna si ca o sa ma lasi sa'ti rup in fiecare dimineata cate o tigara. Unde s'au dus toate astea, Domniţule? Unde?
Nu'ti mai amintesti asa'i?
Nici nu ma mira, mereu uiti. Ti'am mai zis ia niste Memo Plus, poate asa nu o sa ma mai contrazici, sau nu o sa te mai ascunzi dupa scuza asta.
Traiesc insa cu speranta ca intr'o buna zi o sa'ti amintesti toate astea si o sa vii la mine sa'mi zici ca am avut dreptate. Dar oare va veni acea zi? Greu de spus, stiu.

In rest toate bune?
I'auzi ce bine iti merge. Si eu care iti plangeam de mila, ca "ce o face saracul de el".

Boom!! Inca un balon de vise spart langa urechea stanga!

O sa iti mai scriu curand si chiar daca sunt suparata pe tine, si chiar daca tu nu o sa'ti dai seama, si chiar daca nu o sa'ti zic vreodata fata in fata... Iti simt lipsa!!

Imbratisari,
copilul ce'ti da dureri de cap.

P.S. O sa'ti lipsesc zilele astea?
P.P.S. Multumesc ca ai adus vara, asa cum imi promisesei!